Campanie inițiată de SOGR în colaborare cu INSMC București și Asociația SOS Infertilitatea și susținută de Ministerul Sănătății

Ce înseamnă menopauza precoce și cum se manifestă

Ce înseamnă menopauza precoce și cum se manifestă

Articol realizat cu sprijinul medicilor specialiști

Andreea Veliscu și Mihaela Braga

Insuficiența ovariană prematură (IOP) sau menopauza precoce este o problemă cu care medicii se confruntă des la consultațiile de infertilitate și, din păcate, rata de sarcină este direct proporțională cu rezerva ovariană. Însă nu toată lumea știe că, odată ajunse în acel punct, nu mai putem face multe lucruri pentru a salva situația.

Deși medicina modernă a dezvoltat protocoale de stimulare și anumite suplimente care ar putea îmbunătăți rata de sarcină în cazul pacientelor care se confruntă cu IOP, schimbările nu sunt semnificative. Singurul lucru care are un impact notabil este vârsta. O pacientă cu insuficiență ovariană prematură la 30 de ani va avea, cel mai probabil, ovocite de mai bună calitate decât o pacientă cu același diagnostic, pus, însă, la vârsta de 37 de ani. Este, astfel, importantă, ba chiar esențială evaluarea rezervei ovariene.

Ce este rezerva ovariană și cum se poate determina

Orice femeie ar trebui informată despre rezerva ovariană atunci când merge la un consult de rutină la medicul ginecolog. În cursul ecografiei transvaginale se poate calcula AFC-ul (numărul de foliculi antrali de pe ovare la momentul examinării), iar medicul poate să-și facă o idee despre rezerva ovariană și, în consecință, despre rata de sarcină. Rezerva ovariană se evaluează nu numai prin AFC, ci și prin analize de sânge care dozează AMH-ul (hormonul antimullerian) și FSH-ul (hormonul foliculostimulant), prin recoltare în ziua a 3-a ciclului menstrual. Controlul periodic la medicul ginecolog nu implica obligatoriu si evaluarea rezervei ovariene. Din acest motiv există zilnic paciente frustrate de faptul că și-au făcut controale ginecologice regulate și, cu toate acestea, nu au știut că trebuie să se grăbească să obțină o sarcină.

Cum determinăm apariția menopauzei precoce

IOP se definește ca lipsa activității ovariene înainte de 40 ani și se întâlnește la aproximativ 1% dintre femei. Primul simptom este, de cele mai multe ori, un ciclu menstrual neregulat (sau chiar lipsa menarhei – prima menstruație), însoțit de simptome date de lipsa estrogenilor (bufeuri, transpirații nocturne etc). Aceste simptome nu sunt, însă, constante, ele pot varia în funcție de fluctuațiile ovariene, dar nu trebuie nicidecum neglijate. Orice femeie care experimentează menstre neregulate înainte de 40 de ani trebuie să consulte un medic ginecolog în vederea evaluării rezervei ovariene. Diagnosticul de IOP se poate stabili dacă pacienta prezintă modificări ale ciclului menstrual (oligo/ amenoree de 4 luni), însoțite de modificări hormonale (FSH>25UI/l - 2 dozări efectuate la diferență de minimum patru săptămâni).

Care sunt cauzele insuficienței ovariene premature

O altă întrebare frecventă și perfect normală este De ce sufăr de insuficiență ovariană prematură? Principalele cauze cunoscute sunt genetice (defecte de cromozomi- ex: sindromul Turner, sindromul X fragil, defecte genetice autozomale - galactozemie), autoimune, infecțioase (cel mai frecvent agent infecțios fiind virusul urlian) sau iatrogene (în urma intervențiilor chirurgicale asupra ovarelor, radio sau chimioterapie). Factorii de mediu sau viicile pot influența, la rândul lor, într-o anumită măsură, rezerva ovariană (ex: fumat). Este nevoie în continuare de cercetare în acest domeniu, pentru că, din păcate, la majoritatea pacientelor nu se poate depista o cauză anume, aceasta denumindu-se IOP de cauză idiopatică. Se recomandă efectuarea cariotipului din sânge periferic la toate pacientele cu IOP de cauză noniatrogenică (care nu au în antecedente operații pe ovare, chimio sau radioterapie). Sindromul X fragil este, într-adevă,r o cauză rară de insuficiență ovariană prematură, dar nu trebuie neglijat, pentru că implicațiile acestei patologii nu sunt doar pe plan reproductiv. Pentru a lua o decizie informată, în cazul unei IOP de cauză genetică, se recomandă consult de genetică, în vederea obținerii unei sarcini cu materialul genetic propriu, având în vedere riscul de transmitere la descendenți. Dacă pacienta prezintă și alte boli autoimune, aceasta are un risc mai mare de a avea IOP de cauză autoimună. În cazul pacientelor cu IOP este întâlnit frecvent un titru crescut de anticorpi anti-tireoperoxidaza. S-a dovedit, astfel, că există o legătură între tiroidita autoimună și IOP.

Consecințele insuficienței ovariene premature

Implicațiile IOP pe termen lung sunt multiple: crește riscul de boală cardiovasculară, de osteoporoză, degradează funcția neurologică și funcția sexuală, cu scăderea calității vieții. Pentru a îmbunătăți efectele pe termen lung, o femeie cu IOP trebuie să aibe un stil de viață sănătos, să fie normoponderală, să nu fumeze, să facă exerciții fizice regulate și să aibă o dietă bogată în vitamine. Înainte de o sarcină, unei femei cu IOP trebuie să-i fie evaluate tensiunea arterială, funcția renală și cea tiroidiană. Pentru ca pacientele cu IOP să poată avea o viață aproximativ normală, acestea trebuie să primească terapie de substituție hormonală până la vârsta medie de menopauză.

Din păcate, vârsta, la care femeile încep să se gândească la o sarcină, este din ce în ce mai înaintată în zilele noastre. Vârsta medie de menopauză este 51 ani, însă calitatea ovocitelor scade semnificativ după 35 de ani și, drept urmare, scade și rata de sarcină. O femeie care suferă de insuficiență ovariană prematură și întârzie momentul sarcinii din motive personale are șanse extrem de mici de a rămâne gravidă. De aceea evaluarea rezervei ovariene este extrem de importantă pentru ca pacientele să înțeleagă ce li se întâmplă și să poată lua măsuri în această privință, cum ar fi obținerea unei sarcini cât mai curând sau prezervarea fertilității prin fertilizare in vitro, cu criogenarea ovocitelor sau, mai degrabă, a embrionilor. Din nefericire nu avem cum să împiedicăm scăderea rezervei ovariene, însă o soluție tot mai adoptată este procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate, de cele mai multe ori cu rată mare de sarcină.