Articol realizat cu sprijinul Dr. Lupu Gabriela

Trăim în secolul vitezei, avem, de foarte multe ori, o alimentație nesănătoasă, suntem supuși unui grad ridicat de poluare sau unui grad ridicat de stres. Înconjurați, astfel, de schimbări de mediu, ritm și paradigme de gândire, a devenit tot mai greu să găsim armonie între viața de cuplu și cea profesională, amânând, adeseori, întemeierea unei familie. Însă cât de târziu poate fi prea târziu?

Atât femeile, cât și bărbații își concep planul vieții ca un echilibru între dezvoltarea profesională și familială. Din acest motiv, vârsta la care sunt concepuți copiii devine tot mai înaintată și, de cele mai multe ori, reducând dramatic șansele procreării. Specialiștii în reproducere umană asistată efectuează tot mai frecvent proceduri la cupluri în care unul sau ambii parteneri au peste 35 ani și chiar peste 40 ani și care se confruntă cu probleme de fertilitate. Riscurile asociate vârstei înaintate la concepție diferă între cele două sexe, însă cele mai aprofundate studii se realizează în cazul femeilor. În cazul acestora, principalele riscuri sunt reprezentate de infertilitatea feminină, lucru care se remarcă prin scăderea rezervei de celule reproductive și a calității acestora, pierderea sarcinii, anomalii fetale, naștere de făt mort, dar și de unele complicații obstetricale, cu creșterea incidenței nașterilor prin cezariană. Riscul de anomalii cromozomiale crește cu vârsta maternă, acesta fiind unicul factor etiologic demonstrat fără echivoc al aneuploidiilor, care conduc la avorturi spontane precoce.

Ce factori influențează maternitatea

Studiile au demonstrat că vârsta mamei peste 40 ani este asociată în mod independent cu infertilitatea, prematuritatea sau cu greutatea mai redusă a copilului la naștere, în special la nulipare. Riscul de infertilitate, complicații perinatale, naștere de făt mort și necesitatea cezarianei par a fi prezente și la femei cu vârste cuprinse între 35 și 39 ani, dar sunt cu siguranță mai pregnante în cazul femeilor peste 40 ani. Și în cazul sarcinilor gemelare, vârsta înaintată a mamei se asociază cu o proporție mai scăzută de gemeni monocorionici, dar o incidență mai mare de nou-născuți cu greutate prea redusă pentru vârsta gestațională. Cu cât vârsta mamei este mai înaintată, cu atât necesitatea internării nou-născutului în secția de terapie intensivă este mai mare, pentru tratament suportiv specific. Complicații privind sănătatea gravidei de vârstă avansată includ diabetul zaharat gestațional, hipertensiunea gestațională, preeclampsia și eclampsia, care, la rândul lor, au efecte și asupra produsului de concepție.

Studiile de biologie moleculară ale ovocitelor anterior fertilizării au evidențiat mecanismele prin care cele mai frecvente trisomii fetale sunt de origine maternă. Peste 70% dintre aneuploidii par a rezulta din meioza feminină și se petrec în prima diviziune meiotică. Astfel, lipsa de disjuncție a unui întreg cromozom în timpul meiozei pare a fi primul mecanism care explică acest fenomen, iar al doilea îl constituie separarea neechilibrată, prematură a cromatidelor surori care determină absența unei copii a unei cromatide într-un ovocit. Acest al doilea fenomen crește ca frecvență odată cu înaintarea în vârstă a femeii. S-a demonstrat și faptul că femeile născute din mame de vârstă mai avansată prezintă un risc crescut de infertilitate; mecanismul prin care este influențată funcția reproducătoare a fiicei nu este clar elucidat, dar epigenetica reprezintă o potențială explicație.

Care este vărsta optimă pentru a deveni mamă?

Ghidurile internaționale de specialitate includ recomandări pentru scăderea riscurilor asociate amânării conceperii unui copil. Femeile din decadele 2 și 3 ar trebui consiliate de către ginecologi, medici de familie sau medici din oricare din specializările conexe privind riscurile infertilității datorate înaintării în vârstă. Determinarea sistematică a rezervei ovariene prin dozarea serică de AMH (hormonul anti-Mullerian) reprezintă un standard de aur la femeile cu vărsta peste 35 ani, chiar în absența oricăror acuze legate de fertilitate, dar și în cazul femeilor sub 35 ani, cu risc de rezervă fertilă redusă (ovar unic, intervenții chirurgicale ovariene, endometrioză, chemioterapie sau radioterapie anterioare, răspuns scăzut la FSH, infertilitate inexplicabilă etc). De asemenea, absența obținerii unei sarcini după 6 luni de contact sexual neprotejat în cazul femeilor de peste 35 ani și după 1 an în cazul femeilor sub 35 ani, reprezintă o indicație clară pentru investigații de specialitate.

Mesajul specialiștilor de luat în seamă atât de către pacienți, cât și de către medicii care îi îndrumă este acela de a prioritiza în mod individualizat conceperea unui copil înainte de atingerea vârstei de 35 de ani, pentru binele lui și al părinților atât imediat, cât și pe termen lung. Un copil este o binecuvântare pe care nu trebuie să întârziem să o includem în aspirațiile noastre.