Campanie iniţiată de SOGR în colaborarare cu INSMC Bucureşti şi Asociaţia SOS Infertilitatea şi susţinută de Ministerul Sănătăţii

STIAŢI CĂ?

PROGRAMEAZĂ-TE LA UN CONTROL DE RUTINĂ LA MEDICUL GINECOLOG!

Asa cum mergi anual la medicul stomatolog pentru un consult de rutină sau pentru tratarea unor afecţiuni dentare, la fel ar trebui să fii preocupată şi de sănătatea organelor tale genitale şi nu ar trebui să consideri consultul ginecologic un moment jenant peste care nu poţi trece, pentru că uneori îţi poate salva viaţa!

Consideră consultul ginecologic un examen obişnuit, de rutină, preocupă-te de sănătatea aparatului tău reproducator, încearcă să mergi anual la medical ginecolog.

Trebuie să ştii că unele afecţiuni deja existente nu se manifestă clinic, nu atrag atenţia prin nici un fel de simptom. De aceea, un control ginecologic de rutină devine cea mai bună modalitate de a diagnostica în timp util o boală. De asemenea, există câteva situaţii în care este recomandată vizita la ginecolog în afara consultului de rutină:

  • sângerări vaginale în afara perioadei de menstruaţie sau după un contact sexual
  • mâncărimi, arsuri vaginale însoţite sau nu de scurgeri
  • menstruaţii dureroase, cu durată variabilă de la un ciclu la altul

ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ INFLUENŢEAZĂ FERTILITATEA?

Răspunsul este da. Fertilitatea începe să scadă în cazul femeilor de la aproximativ 30 de ani, scăzând şi mai mult după vârsta de 35 de ani. Pe măsura ce femeile înaintează în vârstă, se reduce probabilitatea acestora de a rămâne însărcinate direct proporţional cu creşterea infertilităţii.

Cele mai multe femei vor fi capabile să conceapă în mod natural şi să dea nastere unor copii sănătoşi chiar dacă rămân însărcinate după 35 de ani. Cu toate acestea, după această vârstă, incidenţa infertilităţii este mai mare, la fel şi frecvenţa problemelor prezente în timpul sarcinii sau a avortului spontan. Până la 40 de ani, doar două din cinci femei care doresc să aibă un copil reuşesc să rămână gravide.

Barbaţii pot rămâne fertili mult mai mult decât femeile. Chiar dacă fertilitatea masculină scade odată cu vârsta, procesul tinde să se întâmple treptat in randul persoanelor de sex masculin. În timp ce mulţi bărbaţi sunt încă fertili şi după vârsta de 50 de ani, tulburările legate de lichidul seminal cresc odată cu vârsta. Declinul fertilităţii masculine este mai lent la bărbaţi decât la femei. Acest declin al fertilităţii masculine, în cazul în care se amână conceperea copiilor după vârsta de 40-45 de ani.

CE ESTE AMH?

Valoarea AMH din sânge (hormonul antimulerian) se utilizează pentru a putea estima capacitatea ovarelor de a produce ovocite. AMH constituie o bază mai bună pentru estimarea activităţii ovariene decât alţi markeri precum FSH sau inhibina B.

Între al 18-lea şi 29-lea an de viaţă, în mod normal, nivelul plasmatic al AMH se modifică şi rămâne constant la valori cuprinse între 20 şi 25 pmol/L. Din al 30-lea an de viaţă, nivelul scade semnificativ, iar de la vârsta de 37 de ani atinge 10 pmol/L. Dacă se măsoară valori sub 1 pmol/L, cu siguranţă ovarele nu mai au rezervă de ovocite şi se îndreaptă spre menopauză.

Determinarea AMH poate evidenţia clar posibilităţile şi limitele tratamentului medical în cazul infertilităţii. Indiferent cât de util este astăzi tratamentul pentru fertilitate, acesta necesită timp, răbdare şi consecveţă. Mai ales trecerea de la teamă la speranţă poate fi foarte solicitantă.

Determinarea AMH este posibilă în cadrul laboratoarelor din România şi presupune recoltarea de sânge de la pacientă (indiferent de ziua menstruaţiei).

SUPRAPONDERABILITATEA ŞI IMPOSIBILITATEA CONCEPERII UNUI COPIL

Supraponderabilitatea şi lipsa copiilor, respectiv dorinţa neîmplinită de a avea copii, se numără printre bolile contemporane, de care suferă tot mai mulţi oameni. Totuşi, puţini ştiu că aceste boli pot fi combătute, din cauză că aceste teme constituie un tabu şi sunt trivializate.

În jur de 25% din populaţia Europei suferă de supraponderabilitate. Aceasta poate fi tratată şi ulterior combătută prin sport şi dietă sănătoasă. Dar pentru aceasta este nevoie de multă disciplină. Greutatea excedentară poate avea multe urmări negative, printre care se numără nivelul crescut al colesterolului, ateroscleroza, guta etc. Din acest motiv, este important ca această problemă să fie luată în serios şi ca persoanele afectate să depună eforturi pentru a-şi menţine corpul sănătos.

Modificarea regimului alimentar presupune de cele mai multe ori reducerea consumului de grăsimi sau carbohidraţi. Prin hrană, noi asimilăm mult mai multe grăsimi (cca. 10-15%) decât ar permite compoziţia ideală a acesteia. Este foarte important să se acorde atenţie consumului de carbohidraţi sub formă de zahăr sănătos. Aşa-numitul zahăr "cu valoare calorică redusă" (spre exemplu zahărul industrial) ar trebui evitat, deoarece acest nu conţine fibre.

De asemenea, un nutriţionist v-ar putea informa cu privire la aportul zilnic de carbohidraţi, deoarece acesta depinde de vârstă, greutate şi înălţime.

Mulţi oameni consideră că numai grăsimea poate duce la obezitate dar şi carbohidraţii pot favoriza kilogramele în plus. Dacă, prin hrana sa, omul asimilează mai mulţi carbohidraţi decât are nevoie pentru consumul de energie şi pentru metabolism, ficatul transformă carbohidraţii excesivi în glicogen. În metabolismul unei persoane cu o greutate normală, acest proces are loc zilnic, dar excedentul de calorii - glicogen - este transformat în grăsime, pentru ca, la nevoie, să fie disponibilă din nou energia.

Activitatea fizică (nu doar pe durata procesului de slăbire) joacă un rol foarte important, deoarece astfel se stimulează metabolismul şi vitalitatea corpului. Dacă se activează muşchii, atunci corpul are nevoie de mai multă energie. La nevoie, corpul accesează rezervele de energie stocată sub formă de grăsime. În plus, mărirea masei musculare ajută la arderea grăsimii. Cu cât sunt antrenaţi şi activaţi mai mulţi muşchi, cu atât mai mult creşte cantitatea de energie de care are nevoie corpul. În general, rezervele de energie sub formă de grăsimi sunt disponibile ca surse de energie după aproximativ o jumătate de oră de antrenament de rezistenţă.

În timpul procesului de pierdere în greutate trebuie acordată atenţie consumului unei cantităţi suficiente de lichide! Numai dacă bem o cantitate suficientă de apă corpul nostru poate elimina reziduurile în exces, care sunt filtrate în sânge de rinichi. Cele mai importante reguli sunt:

  • renunţarea la toate grăsimile vizibile din hrană
  • consumul unei cantităţi reduse de carbohidraţi în alimentaţia zilnică (mai ales al carbohidraţilor care nu sunt necesari)
  • mişcarea fizică regulată
  • consumul de lichide (sub formă de apă şi ceai neîndulcit).

ENDOMETRIOZA

Mucoasa uterină, care de obicei se găseşte în uter, poate fi transportată de trompele uterine în zona abdominală pe durata menstruaţiei şi acolo aceasta se poate depune sub formă de chisturi. Acest lucru poate duce la probleme severe. Astfel de depuneri se numesc chisturi endometriozice.

Multe femei afectate de chisturi endometriozice au dureri puternice înainte şi după menstruaţie. Chisturile reacţionează la fel ca şi mucoasa uterină la modificările hormonale. Aceasta înseamnă că ele sângerează şi pe durata menstruaţiei, dar sângele nu se poate evacua, formând chisturi umplute cu sânge.

Un chist endometriozic mare poate fi identificat foarte clar cu ajutorul ecografiei. Spre deosebire de chisturile "simple", conţinutul acestora nu este negru, ci are o culoare uşor mai deschisă. Acest lucru este cauzat de faptul că respectivul conţinut nu este limpede, ci format din sânge coagulat.

10 - 15 % dintre femeile care au atins maturitatea hormonală suferă de endometrioză, iar dintre acestea 50% suferă de dureri. În cazul multor femei care îşi doresc copii, endometrioza constituie motivul infertilităţii. Această boală are o incidenţă în familie până la şapte generaţii. Boala este cronică, poate fi foarte dureroasă, poate afecta mai multe organe, dar nu este uşor de diagnosticat. Din păcate, de la instalarea primelor simptome şi până la diagnosticare pot trece, în medie, până la şase ani.

DUCE STRESUL LA INFERTILITATE?

În 90% din cazurile de infertilitate, cauzele sunt medicale. Cu cât se diagnostichează mai repede aceste cauze, cu atât mai mari sunt şansele de a rămâne însărcinată!

Cuplurile care suferă din cauză că nu pot avea copii acceptă cu greu fraze precum "mai mergeţi în concediu" sau "poate eşti prea stresat la locul de muncă, mergi şi fă yoga", întrucât acestea exercită şi mai multă presiune asupra lor.

În cele din urmă, astfel de sfaturi sugerează întotdeauna că respectivele cupluri şi-ar compromite singure şansele de a avea o sarcină. Oricum cuplurile aflate într-o astfel de situaţie se luptă cu teama că ar contribui în mod inconştient la infertilitatea lor.